Bogdan Angheluta

Criza politica, criza economica si alte multe neamuri de criza - un cuvant care umpla stirile de saptamani bune. Plecand de la criza economica, criza ce nu putea sa ocoleasca Romania nici daca aveam cinci Guverne care sa lucreze simultan, presa a inceput o adevarata campanie impotriva tuturor celor care se arata cat de cat optimisti in legatura cu o presupusa iesire a noastra din starea acuta de regres economic.

Care e miza alegerilor din PNL? Oficial, presedintele partidului va fi si candidatul la prezidentiale. Tot oficial, noul presedinte (sau vechiul, depinde ce-o sa iasa) va fi noul bastion de lupta impotriva raului national Traian Basescu. Asta desi Basescu a fost deja invins, vorba lui Tariceanu.

Alegerile din PNL reprezinta un moment (probabil) important in viata unui partid care se zbate sa mai iasa pe TV, desi momentan nu poate influenta in nici un fel deciziile legislative sau executive din tara. Si spun ca este important pentru ca, daca Antonescu ii "ia fata" lui Tariceanu, atunci poate ca Basescu va avea in sfarsit ceva emotii in alegerile de la toamna.

"Codoasa batrana", cum l-a numit astazi Antonescu pe Basescu, asteapta cu incredere alegerile de l a sfarsitul anului. Si are de ce: pe Geoana l-a mai batut o data in alegeri, iar Tariceanu nu e chiar un personaj popular pe la noi. Singura problema ramane fostul ministru al tineretului, sustinut puternic din spate de trubadurul no.1 al liberalilor, Ludovic Orban.

Cat despre soarta PNL-ului, poate ca o schimbare in conducere ar fi binevenita. Poate Crin Antonescu va reusi sa dea o directie mai potrivita actiunilor liberale, actiuni care momentan se rezuma la a-si aranja aparitii TV in care sa spuna ca tot ce faceau ei era bine si tot ce fac ceilalti e prost.

Traian Basescu poate sa stea linistit.

Se pare ca un nou capitol din aventurile guvernului Boc s-a incheiat. PSD si-a batut cuiele si a reusit sa gaseasca un nou ministru pentru Interne. Poate ca expresia "a reusit sa gaseasca" nu e cea mai fericita, din moment ce noul ministru e de fapt fostul vice-premier. Si din nou, sintagma "fostul vice-premier" nu e cea mai fericita, pentru ca domnul Dan Nica ramane si vicele lui Boc. Cumul de functii asadar, insa nu e mare problema pentru ca postul de vice nu presupune mai nimic.

Sa o luam de la capat. Prima persoana care a ocupat portofoliul de la Interne a fost Gabriel Oprea, ales la mustata in consiliul PSD. Gabriel Oprea s-a decis sa aiba initiativa (mare greseala) si chiar sa ocupe niste functii fara acordul partidului (si mai mare greseala). Asa ca Virgil Ardelean a ajuns sa fie un fel de streang pentru domnul Oprea, care, dupa ce s-a spanzurat din ministerul de Interne, s-a spanzurat si din PSD Ilfov. O ultima dovada a barbatiei a fost demisia din PSD, pe care o vom numi aici sinucidere.

Dupa plecarea grabita a domnului Oprea, Geoana si Vanghelie s-au pus pe intalniri de taina. Dupa o serie intensa de idei scurse repede prin mintea celor doi, Liviu Dragnea primeste vestea (surprinzatoare, fiind singurul apt pentru post) ca va fi noul ministru de Interne. Nu prea incantat, Dragnea le face totusi pe plac celor din conducere si o ia de la capat. Alte numiri, alte strategii.

Din pacate pentru domnul Dragnea, care ar fi fost cu siguranta unul dintre ministrii buni ai cabinetului Boc, Vanghelie s-a apucat iar sa-si indrume preferatii catre functiile de secretari de stat si catre conducerea de la 2 si-un sfert. Nu se stie daca pe Dragnea l-au enervat mai mult propunerile social-democratilor sau faptul ca Boc nicioadata nu stia nimic de ele, insa seful de la Teleorman s-a decis o rupa la fuga de la Palatul Victoria. Inca o demisie, si mai de onoare decat prima.

Nu-i nimic, PSD are membri destui. Sigur gasesc ei pe cineva sa rupa gura targului. Zis si facut. Iar intalniri peste intalniri, negocieri peste negocieri. Rezultatul? Dan Nica.

Nica este un personaj care imi este sincer simpatic si care imi pare competent in anumite momente. Celelalte etichete pe care le poarta? In alta discutie.

Iata cum, intr-o luna si jumatate, MAI ajunge sa fie un fel de minge de ping-pong intre social-democrati. Surpriza mea, insa, consta in faptul ca cei de la PDL nu au o reactie ceva mai inchegata. Oricum ar fi, ii uram succes dlui Nica si ii uram ca mandatul dansului sa dureze cat mai mult. Macar pana de martisor.

..la vremurile cele vechi si cele bune. Am vazut acum cateva zile la televizor o stire care m-a bulversat de-a dreptul. Se face ca autoritatile vor sa discute cu segmentul muncii pentru a coordona, intr-o oarecare masura, cerintele pietei cu numarul de absolventi de studii superioare. Bai baieti, asta nu suna a plan de-ala ceausist? Ce e cu voi? Maine-poimaine auzim ca si toti cei care termina o facultate o sa aiba un loc de munca si-o paine de mancat. Ei, aici treburile nu mai stau asa de simplu. Sa zicem ca le gasim alora de la stat, dar ce ne facem cu toti copii astia loviti de lene care fac o facultate de-aia la care te duci de trei ori si a treia oara iti iei diploma.. cu ei ce ne facem?

Spre urmare, iata ca spiritul egalitatii de sanse si a egalitatii in prostie ne bantuie si acum. Ce sa-i faci, intr-o societate in care sistemul de invatamant a ajuns un fel de scoala profesionala la care inveti sa dai tunuri si tepe, era de asteptat ca o mare parte a elitei noastre sa ramana fara locuri de munca. Nu ca pentru cei care se pricep n-ar exista locuri de munca, dar cand te lovesti de sute si mii de pseudo-intelectuali incepi sa-ti pui reale probleme daca sa mai dai banii pe un salariat de mana a cincea.

Sa speram totusi ca acele vremuri au trecut si ca ideile mai mult decat stupide ale celor care ne conduc isi vor gasi locul intr-un biblioraft etichetat mare si la vedere: "idei tampite, ca altele n-avem".

Nu sunt, din fire, pesimist. Îmi place să cred că ţara mea îşi revine din nostalgia vremurilor apuse ale socialismului şi se îndreaptă, încet dar sigur, către un sistem de stat care să ne aducă tuturor un trai mai bun.

Euro a fost cotat, astăzi, la 3,72 RON.

Îmi place să cred că politicienii de astăzi, deşi aproape toţi foşti membri ai PCR, au scăpat de mentalitatea că cine fură nu e hoţ, e doar un băiat şmecher care ajustează veniturile statului.

România este ţara din UE cu cel mai înalt nivel al corupţiei.

Mai îmi place să cred şi că, la 18 ani de la Revoluţie, cei care au luptat în stradă pentru schimbare sunt apreciaţi pentru ce au făcut şi pentru spiritul de sacrificiu pe care l-au arătat. Doar ei.

Ion Iliescu şi alţi zeci de generali ai vechii securităţi au certificate de revoluţionari.

Aud, şi îmi place să aud asta, că România se află pe drumul cel bun în ceea ce priveşte economia de piaţă, investiţiile din partea Occidentului şi exportul către marile pieţe din Vest.

Dar asta înseamnă doar că am privatizat (a se citi VÂNDUT) toate companiile de stat ale României. Nu intru în detalii.

Aşa că, dragi prieteni, să vedem ce pachete se mai trimit între Cotroceni şi Victoria, pentru că problema noastră cea mai mare este, cu siguranţă, aberaţiile procedurale şi lipsa de bun simţ de care dau dovadă iubiţii noştri conducători.

Sa recapitulam.

Pe 9 demecembrie, Tudor Chiuariu anunta ca va demisiona, iar pe 10 decembrie trimite actul premierului Tariceanu. Pe 17 decembrie, Crin Antonescu, vicepresedinte al PNL, anunta ca Norica Nicolai a fost desemnata de BPC-ul partidului ca "urmasa" a lui Chiuariu la portofoliul justitiei. Basescu nu se arata prea incantat si refuza sa semneze decretul.

Intram in 2008. Fara ministru la Justitie.

Tariceanu il preseaza pe seful statului, atacand pasivitatea lui Basescu in fata unui subiect cu multe probleme. Basescu il invita pe Tariceanu la discutii, dar acesta refuza. Pe 11 ianuarie, Basescu emite un comunicat de presa prin care o ataca dur pe Norica Nicolai. "Faptele prezentate arată că incidentul cu încercarea de fraudare a votului din Senat arată obişnuinţa doamnei Nicolai de a dispreţui legea şi aplicarea ei".

Tariceanu sustine in continuare candidatura lui Nicolai, iar sambata cei doi se intalnesc la o vila de protocol. Aparent, fara nici un rezultat. Marti, insa, Tariceanu ii ofera Presedintelui solutia de urgenta, un ministru interimar. O solutie ceruta, cel mai probabil, chiar de Basescu. Teodor Melescanu preia inca un protofoliu (pe langa cel al MApN), fiind singurul jurist de profesie din guvernul Tariceanu II.

Avem, in sfarsit, ministru la Justitie.

Un stat cotat intre ultimele din Europa ca nivel al coruptiei isi permite sa nu aiba un ministru al Justitiei timp de 32 de zile. Sigur, ministru exista, dar demisionar. Exista, intotdeauna, varianta unui ministru apolitic. Dar cine isi permite, intr-un an electoral, sa promoveze oameni din afara partidului?

Americanii se văd puşi în faţa unei dileme. Au de ales între o fostă primă-doamnă şi un candidat de culoare. Nu ar fi nimic în neregulă cu cei doi, atât timp cât aripa conservatoare a votanţilor democraţi din State ar avea la îndemână şi alte variante viabile. "Viabile" e cuvântul cheie - pentru că variante mai există.

E aproape sigur că runda din 2008 o să le revină democraţilor - după două mandate republicane, nici nu mai e nevoie să contabilizăm reuşitele administraţiei Bush. Eu, personal, îl prefer pe Barack Obama. Are un discurs care pare ceva mai înfipt în realitate, iar măsurile (în principal cele pe liniile social şi economic) par ceva mai bine structurate.

Mingea este însă la fileu pentru votanţii conservatori ai democraţilor, care s-ar putea constitui într-un număr mare de voturi pierdute. Spun pierdute pentru că s-ar putea ca veteranul de război McCain, republicanul ce pare să aibă cele mai mari şanse să devină candidat, ar putea să devină simpatic mai multor democraţi.
Vom trăi şi vom vedea.

Pentru România, un mandat al democraţilor înseamnă, cel mai probabil, renunţarea la politica internaţională "violentă" şi concentrarea atenţiei asupra politicii economice. Rămânem fără prieteni...

http://link.brightcove.com/services/link/bcpid900881681/bclid900480414/bctid1366492713

Am atasat aici link-ul pentru clipul de mai jos, in caz ca nu merge direct pe blog.

Discursul de pe 3 ianuarie al lui Barack Obama

Fuziunea democratilor si a liberal-democratilor a vrut sa intre in categoria "evenimente neasteptate". Nici pe departe, pentru ca toata lumea era pregatita pentru anuntul de contopire a suporterilor lui Basescu. Problema este insa de ce s-a decis ca doua partide, care au insumat 36-37 % din voturi la europarlamentare, sa se contopeasca intr-un singur partid care nu va trece probabil de 31-32 % ? Pentru ca sunt convins ca liderii celor doua partide au facut niste calcule minime care sa le arate ca voturile nu se aduna, ci se calculeaza dupa un algoritm bazat pe voturi negative si pe voturi pozitive.
Care sa fi fost, totusi, rolul d-lui Traian Basescu in aceasta ecuatie? Probabil ca domnia sa a simtit ca a venit in sfarsit momentul ca dreapta axei ideologice sa puna piciorul in prag si sa se coaguleze intr-o singura formatiune puternica.
Sau poate ca problema trebuie privita si dintr-o alta perspectiva. Si ma refer aici la alegeri locale pe sistem electoral cu scrutin in circumscriptii uninominale. Pe aceasta tema cred ca ar trebui sa ne concentram putin atentia.

Scuze ca a durat asa de mult, dar munca ne mananca aproape tot timpul...

O zi superba de 1 decembrie i-a trimis pe bucuresteni, intr-un numar foarte mare, la portile Parlamentului.

Din pacate, cei dornici sa afle istoria Casei Poporului nu au avut un ghid care sa îi îndrume, astfel ca fiecare încerca sa urmeze cu atentie afisele care anuntau „TRASEU”.

„Ia uite bai, Take cu „k”! Foarte tare!” a exclamat un tânar care vizita una din salile deschise publicului. Alti cetateni comentau lipsa protocolului din actiunea de astazi: „N-a avut, domnule,
Parlamentul bani sa ne dea si noua o cafea...”

D-l Mitrea îsi aminteste ca era pe santier atunci când a fost ridicata Casa Poporului. „E ceva impresionant domnule, stiati ca e captusita cu plumb? Si covoarele.. astea nu sunt covoarele
originale, le-au furat banditii care au lucrat pentru Ceausescu.”

D-na Stroe, de 55 de ani, mi-a spus ca nu vrea sa mai auda de clasa politica pâna nu se introduce votul uninominal. „Nu mai merg nici sa votez. Am fost duminica (25 noiembrie – n.r.) la referendum, si degeaba. Vreau sa votez oameni, nu partide, pai astia sunt politicieni?”

Purtati de acordurile lui Mozart sau Enescu, oamenii s-au îndreptat catre concertul tinut la parterul cladirii, acolo unde elevii liceului Dinu Lipatti au oferit câteva momente de virtuozitate artistica. Aceasta pare sa fi fost partea cea mai buna a vizitei.

Alex si Diana, ambii din provincie dar studenti în Bucuresti, erau extrem de încântati ca pot sa viziteze Casa Poporului. I-am întrebat ce parere au de politicienii români. „Nu ma simt în nici un fel legata de clasa politica”, mi-a spus Diana. „Nici nu m-am dus sa votez."

D-l Dumitru a avut numai cuvinte de lauda la adresa actiunii organizate de Parlament. „E o idee foarte buna, asta e cea mai populara forma de legatura între alesi si alegatori.” El a avut totusi de
obiectat la faptul ca doar Camera Deputatilor si-a deschis portile. „Ar trebui ca si Senatul sa fie deschis, e o discriminare inadmisibila într-o democratie. Ori le deschid pe amândoua, ori sa le închida de tot!”

I-am cerut parerea d-lui Dumitru în legatura cu lipsa demnitarilor la acest eveniment. „Ar fi fost bine sa fie aici parlamentarii tineri. Doar cei tineri, ca sa vedem si noi cum o sa le fie copiilor nostri”.

O atitudine radicala a avut d-l Alexandru, de 35 de ani, care mi-a marturisit ca se pregateste sa plece din România. „Nu ma mai simt legat nici de clasa politica, nici de România. Vreau sa emigrez cât de curând.” Legat de initiativa Parlamentului de a-si deschide portile, d-l Alexandru crede ca este o idee salutara. „E o cladire unica pe care ar trebui sa o poata vizita oricine, oricând. Eu sunt din Bucuresti, dar e prima oara când intru aici.”

D-na Miron mi-a spus ca o intereseaza ce se întâmpla în Parlament, dar nu mai poate avea încredere în marea parte a politicenilor. „Am mers la vot atunci când mi s-a cerut parerea, dar interesul meu fata de politica depinde de ceea ce vor face (parlamentarii – n.r.) de acum
înainte. Oamenii ar trebui sa fie mai mult în contact cu clasa politica, ar trebui ca politicienii sa organizeze mai multe evenimente, desi asta nu garanteaza ca vor schimba în bine imaginea pe care si-au creat-o.”

Pâna la orele 14.00, peste 5000 de vizitatori trecusera pragul Casei Poporului. Unii sperau sa dea peste politicieni, altii voiau sa admire salile impunatoare, altii doar sa îsi faca poze de la balconul salii de plen. Aproape toti pareau însa încântati de vizita la Parlament.

Mâine, de la orele 10:00, Parlamentul României îşi deschide porţile pentru cei care vor să vadă, cu ochii lor, sălile prin care dorm aleşii noştri. Am să revin mâine, pe seară, cu ceea ce s-a întâmplat acolo.

PD a câştigat alegerile, PSD a câştigat ceva procente, PLD şi-a câştigat locul în primul eşalon politic, PNL a mai câştigat ceva timp în lupta cu forţele malefice care vor să-l dea jos pe Tăriceanu.
Asta pe de-o parte.

PD a pierdut însă din încrederea pe care electoratul o avea, PSD e pe cale să-şi piardă conducerea, PLD pierde din apropierea imagologică faţă de Băsescu, PNL îşi pierde din electorat.
Asta pe de-altă parte.


Paradoxal, toţi au câştigat şi toţi au pierdut. Cei mari, bineînţeles. La cei mici e evident. Au pierdut toţi. Şi dacă nu erau mici înainte de alegeri, s-au micşorat odată cu rezultatele.

PRM a primit lovitura de graţie. Şansele ca discursul cu tentă apocaliptică al lui Vadim să mai prindă la cineva sunt mici.

PC (DanVoiculescu, adică) a primit şi el o palmă groasă peste ceafă. Nu te vrea poporul, d-le Voiculescu. Asta e. Se mai întâmplă.

Se vehiculează ideea unei dezertări masive din PSD. Mie, personal, mi se pare prost ales termenul. E adevărat, sunt şanse mari ca partidul să se rupă în două - pe de-o parte oamenii lui Iliescu şi pe de-altă parte oamenii lui Geoană. Care-or mai fi şi ăia. Dar nu e vorba de dezertare. E vorba de neputinţa celui mai mare partid din România de a obţine o percepţie pozitivă din partea electoratului. E vorba de neputinţa celui mai mare partid din România de a convinge electoratul că e un partid de opoziţie, şi nu un partid care dă susţinerea cui e în conflict cu Băsescu. E vorba de incapacitatea celui mai mare partid din România de a depăşi 25 %.

Dezertare? Nu cred. Doar nevoia de schimbare.

Bun. S-au terminat şi alegerile. Încă un episod din serialul "uite potul, nu e votul" a luat sfârşit. Avem un tablou aproape complet al europarlamentarilor români care vor lupta, cu înverşunare, pentru ţara noastră.

Da' de unde...

Dragi votanţi de peste tot, e momentul să ne felicităm pentru performanţa de a fi fost mai mult de 4 milioane la vot. E momentul să fim mândri că am mai rămas aproape 30 % care suntem interesaţi de soarta poporului. E momentul să ne întoarcem cu spatele la cei care au stat acasă, pe canapea, în faţa televizorului, şi să îi ignorăm complet atunci când se plând de clasa politică din România.

Da, aţi auzit bine. Voi, cei care aţi fost prea leneşi ca să mergeţi până la capătul străzii ca să puneţi o ştampilă pe o foaie A4, nu mai aveţi dreptul să spuneţi nimic. Dacă simţiţi totuşi nevoia să vă exprimaţi, eu nu am de gând să vă ascult. Şi sper ca toată lumea să gândească la fel.

Foarte pe scurt.

Are si Bogdan Olteanu dreptate. Nu sunt americanii "tata lor" ca sa ne tot dea noua lectii. Avem un sistem politic si un sistem judiciar si le accesam asa cum putem.

Dar Bogdan Olteanu a gresit. Nu trebuie sa reactionezi asa la declaratiile unui ambasador. Si-a dat si el cu parerea. Poti sa-i spui sa-si vada de treaba lui, dar nu e normal sa il acuzi de coruptie. Pentru ca, acolo de unde vine el, sa finantezi un candidat ca sa te alegi cu un post nu e coruptie. E cutuma.

Norocul lui Bogdan Olteanu e ca problemele romanilor din Italia sunt mult prea grave ca sa nu ocupe zi de zi primele pagini ale ziarelor. Probabil ca iesirea lui nervoasa va fi uitata in cateva zile. Ar fi totusi bine ca pe viitor politicienii sa mai asculte si de consilieri. Si daca nu au consilieri, atunci sa-si cumpere. Asta e principalul rol al consilierilor - sa pondereze declaratiile sarite de pe orbita discursului politic normal.

Ma gandeam astazi la urmatoarea treaba: de ce as vrea cineva sa mearga la vot? Ce ii iese lui X daca ii da lui Y votul sau? Are vreo importanta votul lui X?

Problema, cred eu, sta in felul urmator: exista o valoare absoluta a votului si o valoare relativa a votului. Valoarea absoluta a unui vot, in Romania, este de 0,000000066. Adica exista 0,000000066 sanse ca votul lui X sa influenteze alegerile.

Valoarea relativa a votului e mai mult o treaba de perceptie. Daca ne uitam la rezultatele alegerilor din 2004 (ma refer la prezidentiale), o sa vedem ca un numar foarte mic de voturi au decis victoria lui Traian Basescu. Cateva zeci de mii. Valoarea relativa a votului e credinta ca votul poate fi votul care inclina balanta.

Iar eu cred ca votul meu inclina, de fiecare data, balanta. Si pentru ca am credinta ca votul meu conteaza, ma duc la urne de fiecare data cand am ocazia.

Faceti si voi la fel. Macar pentru a avea, mai incolo, dreptul moral de a critica ceea ce ati ales sau ceea ce v-ati fi dorit sa fie ales.

Au mai ramas cateva zile pana la momentul zero al anului politic 2007. Pe 25 noiembrie o sa ne lamurim cine e mai simpatic, cine are mai multa priza la public, cine a fost imbracat cum trebuie la emisiunile din acest an. Sincer sa fiu, altceva nu prea cred ca are importanta. Sa facem un exercitiu de imaginatie: de ce un om simplu, sa spunem din sectorul 3, ii va da un vot candidatului PD si nu candidatului PNL? E simplu. Pentru ca nu-l suporta pe Tariceanu. Mergem mai departe. De ce ar da votul candidatului PNL, dar nu ar da votul candidatului PV (Partidul Verde)? E simplu. Pentru ca nu a auzit de PV. Iar daca a auzit de PV, cu siguranta ca habar n-are cu ce se mananca politicile PV.

Media decide cine ia voturi si cine nu. Cata lume stie ca salariul minim pe economie a crescut cu 70 % din 2004 si pana acum? Prea putini. Dar Basescu e mai simpatic decat Tariceanu. Si Basescu vrea sa votam cu PD. Cata lume stie ca PSD are cam cea mai serioasa lista de candidati? Prea putini. Dar Geoana a vrut sa-l dea jos pe Tariceanu, si Tariceanu e simpatic. Si mai e si PNL-ist. Asa ca votam cu PNL.

Media prezinta forma lucrurilor, dar nu si fondul. Am sa pun aici un link catre un articol foarte bun al lui Bogdan Ghinea, un articol despre cultura politica din Romania si lipsa ei desavarsita.
http://ghineabogdan.blogspot.com/2007/11/alegeri-i-cultur-politic.html

In rest, ce mai e de spus? Vom merge la vot (unii dintre noi, care mai cunoastem si fondul, ne vom si gandi inainte sa punem stampila pe buletin) si vom alege reprezentantii nostri in Europa. Poate ca nu ne plac, dar alte oferte nu avem. Oricum, haideti sa dam drumul la televizor, sigur a mai zis Cioroianu ceva intelept.

D-l Traian Basescu vrea la TV pe 23 noiembrie. Domnia sa vrea sa fie ultima voce care ii indeamna pe cetateni sa ia parte la un eveniment istoric, sa ia parte la alegerile pentru Parlamentul European si sa puna si o stampila pe "DA"-ul pentru uninominal.

Nimic anormal pana aici. D-l Alexandru Sassu, distins fost membru PD si actuala entitate suprema a TVR nu e de parere ca aparitia Presedintelui e ceva normal intr-un stat european. D-l Sassu a decis ca trebuie formate cateva comisii care sa dezbata cererea lui Traian Basescu si sa decida daca aparitia sa este sau nu oportuna. E Presedintele Romaniei, d-le Sassu...

Lasand asta la o parte, haideti sa haidem (vorba lui Exarhu) cu minunatii nostri candidati la PE. Acum cateva zile, rasfoind posturile la TV, imi cade privirea pe emisiunea electorala a lui Razvan Dumitrescu. Mai mult din spirit de solidaritate fata de moderator, am decis sa urmaresc evolutia acestor pseudo-politicieni si a modului in care isi fac de rusine partidul si alte rude apropiate.

Nu am sa va povestesc aici toate ineptiile pe care le-am auzit (sunt convins ca ati mai urmarit si voi emisiuni de genul asta), dar nu ma pot abtine sa nu comentez prestatia fabuloasa a candidatului PC, d-l jurist (???) DOLOMAN GEORGE.

Citez:
"Tarile care compun Regatul Unit al Marii Britanii sunt Anglia si... aaa ... Irlanda"
"Am sa castig aceste alegeri si am sa reprezint Romania in Partidul Conservator"

Aici ma opresc. Dati si voi cu parerile...

D-l ministru Adrian Cioroianu are un nou hobby. Ii place sa se vada la televizor, cum spunea melodia. Din pacate pentru dansul, pare sa nu fi realizat ca toata lumea il cheama la televizor ca sa il ia la misto. Sigur, d-l Cioroianu gaseste intotdeauna o explicatie plauzibila pentru gafele sale. In fond, problema nu e sa trimitem criminalii in Egipt, ca undeva tot trebuie sa-i bagam. Problema e ca se supara si baietii aia din Egipt, azi dispare o camila, maine se trezesc fara vreo piramida...

Domnul Ministru de Externe reuseste sa spuna niste lucruri care sunt absurde chiar si privite prin prisma meseriei sale de istoric. Ca ministru nu cred ca mai sunt prea multe de spus.

Pana la urma, mie d-l Cioroianu imi e simpatic. Cand PSD-ul doarme, cand presedintele Basescu e plecat pe la vreun miting, stau linistit si astept o declaratie de la Adrian Cioroianu. M-am obisnuit, nu poate sa stea departe de viata agitata de la Bruxelles.

Multumim, d-le Cioroianu, pentru munca pe care trebuie sa o depunem, zi de zi, in folosul romanilor de pretutindeni. Si cei cu limba moldoveneasca, si iubitorii de copii din Egipt... si cine stie pe unde s-or mai gasi!

Ce ne-am face fara Externe? ? ?