Bogdan Angheluta

politica si marketing politic

România după alegeri. PSD şi dezertorii

PD a câştigat alegerile, PSD a câştigat ceva procente, PLD şi-a câştigat locul în primul eşalon politic, PNL a mai câştigat ceva timp în lupta cu forţele malefice care vor să-l dea jos pe Tăriceanu.
Asta pe de-o parte.

PD a pierdut însă din încrederea pe care electoratul o avea, PSD e pe cale să-şi piardă conducerea, PLD pierde din apropierea imagologică faţă de Băsescu, PNL îşi pierde din electorat.
Asta pe de-altă parte.


Paradoxal, toţi au câştigat şi toţi au pierdut. Cei mari, bineînţeles. La cei mici e evident. Au pierdut toţi. Şi dacă nu erau mici înainte de alegeri, s-au micşorat odată cu rezultatele.

PRM a primit lovitura de graţie. Şansele ca discursul cu tentă apocaliptică al lui Vadim să mai prindă la cineva sunt mici.

PC (DanVoiculescu, adică) a primit şi el o palmă groasă peste ceafă. Nu te vrea poporul, d-le Voiculescu. Asta e. Se mai întâmplă.

Se vehiculează ideea unei dezertări masive din PSD. Mie, personal, mi se pare prost ales termenul. E adevărat, sunt şanse mari ca partidul să se rupă în două - pe de-o parte oamenii lui Iliescu şi pe de-altă parte oamenii lui Geoană. Care-or mai fi şi ăia. Dar nu e vorba de dezertare. E vorba de neputinţa celui mai mare partid din România de a obţine o percepţie pozitivă din partea electoratului. E vorba de neputinţa celui mai mare partid din România de a convinge electoratul că e un partid de opoziţie, şi nu un partid care dă susţinerea cui e în conflict cu Băsescu. E vorba de incapacitatea celui mai mare partid din România de a depăşi 25 %.

Dezertare? Nu cred. Doar nevoia de schimbare.

Cu o zi întârziere

Bun. S-au terminat şi alegerile. Încă un episod din serialul "uite potul, nu e votul" a luat sfârşit. Avem un tablou aproape complet al europarlamentarilor români care vor lupta, cu înverşunare, pentru ţara noastră.

Da' de unde...

Dragi votanţi de peste tot, e momentul să ne felicităm pentru performanţa de a fi fost mai mult de 4 milioane la vot. E momentul să fim mândri că am mai rămas aproape 30 % care suntem interesaţi de soarta poporului. E momentul să ne întoarcem cu spatele la cei care au stat acasă, pe canapea, în faţa televizorului, şi să îi ignorăm complet atunci când se plând de clasa politică din România.

Da, aţi auzit bine. Voi, cei care aţi fost prea leneşi ca să mergeţi până la capătul străzii ca să puneţi o ştampilă pe o foaie A4, nu mai aveţi dreptul să spuneţi nimic. Dacă simţiţi totuşi nevoia să vă exprimaţi, eu nu am de gând să vă ascult. Şi sper ca toată lumea să gândească la fel.

Olteanu si americanii

Foarte pe scurt.

Are si Bogdan Olteanu dreptate. Nu sunt americanii "tata lor" ca sa ne tot dea noua lectii. Avem un sistem politic si un sistem judiciar si le accesam asa cum putem.

Dar Bogdan Olteanu a gresit. Nu trebuie sa reactionezi asa la declaratiile unui ambasador. Si-a dat si el cu parerea. Poti sa-i spui sa-si vada de treaba lui, dar nu e normal sa il acuzi de coruptie. Pentru ca, acolo de unde vine el, sa finantezi un candidat ca sa te alegi cu un post nu e coruptie. E cutuma.

Norocul lui Bogdan Olteanu e ca problemele romanilor din Italia sunt mult prea grave ca sa nu ocupe zi de zi primele pagini ale ziarelor. Probabil ca iesirea lui nervoasa va fi uitata in cateva zile. Ar fi totusi bine ca pe viitor politicienii sa mai asculte si de consilieri. Si daca nu au consilieri, atunci sa-si cumpere. Asta e principalul rol al consilierilor - sa pondereze declaratiile sarite de pe orbita discursului politic normal.

Despre vot

Ma gandeam astazi la urmatoarea treaba: de ce as vrea cineva sa mearga la vot? Ce ii iese lui X daca ii da lui Y votul sau? Are vreo importanta votul lui X?

Problema, cred eu, sta in felul urmator: exista o valoare absoluta a votului si o valoare relativa a votului. Valoarea absoluta a unui vot, in Romania, este de 0,000000066. Adica exista 0,000000066 sanse ca votul lui X sa influenteze alegerile.

Valoarea relativa a votului e mai mult o treaba de perceptie. Daca ne uitam la rezultatele alegerilor din 2004 (ma refer la prezidentiale), o sa vedem ca un numar foarte mic de voturi au decis victoria lui Traian Basescu. Cateva zeci de mii. Valoarea relativa a votului e credinta ca votul poate fi votul care inclina balanta.

Iar eu cred ca votul meu inclina, de fiecare data, balanta. Si pentru ca am credinta ca votul meu conteaza, ma duc la urne de fiecare data cand am ocazia.

Faceti si voi la fel. Macar pentru a avea, mai incolo, dreptul moral de a critica ceea ce ati ales sau ceea ce v-ati fi dorit sa fie ales.

Europa ne iubeste asa cum suntem

Au mai ramas cateva zile pana la momentul zero al anului politic 2007. Pe 25 noiembrie o sa ne lamurim cine e mai simpatic, cine are mai multa priza la public, cine a fost imbracat cum trebuie la emisiunile din acest an. Sincer sa fiu, altceva nu prea cred ca are importanta. Sa facem un exercitiu de imaginatie: de ce un om simplu, sa spunem din sectorul 3, ii va da un vot candidatului PD si nu candidatului PNL? E simplu. Pentru ca nu-l suporta pe Tariceanu. Mergem mai departe. De ce ar da votul candidatului PNL, dar nu ar da votul candidatului PV (Partidul Verde)? E simplu. Pentru ca nu a auzit de PV. Iar daca a auzit de PV, cu siguranta ca habar n-are cu ce se mananca politicile PV.

Media decide cine ia voturi si cine nu. Cata lume stie ca salariul minim pe economie a crescut cu 70 % din 2004 si pana acum? Prea putini. Dar Basescu e mai simpatic decat Tariceanu. Si Basescu vrea sa votam cu PD. Cata lume stie ca PSD are cam cea mai serioasa lista de candidati? Prea putini. Dar Geoana a vrut sa-l dea jos pe Tariceanu, si Tariceanu e simpatic. Si mai e si PNL-ist. Asa ca votam cu PNL.

Media prezinta forma lucrurilor, dar nu si fondul. Am sa pun aici un link catre un articol foarte bun al lui Bogdan Ghinea, un articol despre cultura politica din Romania si lipsa ei desavarsita.
http://ghineabogdan.blogspot.com/2007/11/alegeri-i-cultur-politic.html

In rest, ce mai e de spus? Vom merge la vot (unii dintre noi, care mai cunoastem si fondul, ne vom si gandi inainte sa punem stampila pe buletin) si vom alege reprezentantii nostri in Europa. Poate ca nu ne plac, dar alte oferte nu avem. Oricum, haideti sa dam drumul la televizor, sigur a mai zis Cioroianu ceva intelept.

Televiziunea si referendumul, conservatorii si alegerile

D-l Traian Basescu vrea la TV pe 23 noiembrie. Domnia sa vrea sa fie ultima voce care ii indeamna pe cetateni sa ia parte la un eveniment istoric, sa ia parte la alegerile pentru Parlamentul European si sa puna si o stampila pe "DA"-ul pentru uninominal.

Nimic anormal pana aici. D-l Alexandru Sassu, distins fost membru PD si actuala entitate suprema a TVR nu e de parere ca aparitia Presedintelui e ceva normal intr-un stat european. D-l Sassu a decis ca trebuie formate cateva comisii care sa dezbata cererea lui Traian Basescu si sa decida daca aparitia sa este sau nu oportuna. E Presedintele Romaniei, d-le Sassu...

Lasand asta la o parte, haideti sa haidem (vorba lui Exarhu) cu minunatii nostri candidati la PE. Acum cateva zile, rasfoind posturile la TV, imi cade privirea pe emisiunea electorala a lui Razvan Dumitrescu. Mai mult din spirit de solidaritate fata de moderator, am decis sa urmaresc evolutia acestor pseudo-politicieni si a modului in care isi fac de rusine partidul si alte rude apropiate.

Nu am sa va povestesc aici toate ineptiile pe care le-am auzit (sunt convins ca ati mai urmarit si voi emisiuni de genul asta), dar nu ma pot abtine sa nu comentez prestatia fabuloasa a candidatului PC, d-l jurist (???) DOLOMAN GEORGE.

Citez:
"Tarile care compun Regatul Unit al Marii Britanii sunt Anglia si... aaa ... Irlanda"
"Am sa castig aceste alegeri si am sa reprezint Romania in Partidul Conservator"

Aici ma opresc. Dati si voi cu parerile...

Ce ne-am face fara externe ??

D-l ministru Adrian Cioroianu are un nou hobby. Ii place sa se vada la televizor, cum spunea melodia. Din pacate pentru dansul, pare sa nu fi realizat ca toata lumea il cheama la televizor ca sa il ia la misto. Sigur, d-l Cioroianu gaseste intotdeauna o explicatie plauzibila pentru gafele sale. In fond, problema nu e sa trimitem criminalii in Egipt, ca undeva tot trebuie sa-i bagam. Problema e ca se supara si baietii aia din Egipt, azi dispare o camila, maine se trezesc fara vreo piramida...

Domnul Ministru de Externe reuseste sa spuna niste lucruri care sunt absurde chiar si privite prin prisma meseriei sale de istoric. Ca ministru nu cred ca mai sunt prea multe de spus.

Pana la urma, mie d-l Cioroianu imi e simpatic. Cand PSD-ul doarme, cand presedintele Basescu e plecat pe la vreun miting, stau linistit si astept o declaratie de la Adrian Cioroianu. M-am obisnuit, nu poate sa stea departe de viata agitata de la Bruxelles.

Multumim, d-le Cioroianu, pentru munca pe care trebuie sa o depunem, zi de zi, in folosul romanilor de pretutindeni. Si cei cu limba moldoveneasca, si iubitorii de copii din Egipt... si cine stie pe unde s-or mai gasi!

Ce ne-am face fara Externe? ? ?

Ecohelp.ro

Ecohelp.ro
Ecohelp.ro

bogdan angheluta

Tag-uri

Blogumulus by Roy Tanck and Amanda Fazani