Bogdan Angheluta

O zi superba de 1 decembrie i-a trimis pe bucuresteni, intr-un numar foarte mare, la portile Parlamentului.

Din pacate, cei dornici sa afle istoria Casei Poporului nu au avut un ghid care sa îi îndrume, astfel ca fiecare încerca sa urmeze cu atentie afisele care anuntau „TRASEU”.

„Ia uite bai, Take cu „k”! Foarte tare!” a exclamat un tânar care vizita una din salile deschise publicului. Alti cetateni comentau lipsa protocolului din actiunea de astazi: „N-a avut, domnule,
Parlamentul bani sa ne dea si noua o cafea...”

D-l Mitrea îsi aminteste ca era pe santier atunci când a fost ridicata Casa Poporului. „E ceva impresionant domnule, stiati ca e captusita cu plumb? Si covoarele.. astea nu sunt covoarele
originale, le-au furat banditii care au lucrat pentru Ceausescu.”

D-na Stroe, de 55 de ani, mi-a spus ca nu vrea sa mai auda de clasa politica pâna nu se introduce votul uninominal. „Nu mai merg nici sa votez. Am fost duminica (25 noiembrie – n.r.) la referendum, si degeaba. Vreau sa votez oameni, nu partide, pai astia sunt politicieni?”

Purtati de acordurile lui Mozart sau Enescu, oamenii s-au îndreptat catre concertul tinut la parterul cladirii, acolo unde elevii liceului Dinu Lipatti au oferit câteva momente de virtuozitate artistica. Aceasta pare sa fi fost partea cea mai buna a vizitei.

Alex si Diana, ambii din provincie dar studenti în Bucuresti, erau extrem de încântati ca pot sa viziteze Casa Poporului. I-am întrebat ce parere au de politicienii români. „Nu ma simt în nici un fel legata de clasa politica”, mi-a spus Diana. „Nici nu m-am dus sa votez."

D-l Dumitru a avut numai cuvinte de lauda la adresa actiunii organizate de Parlament. „E o idee foarte buna, asta e cea mai populara forma de legatura între alesi si alegatori.” El a avut totusi de
obiectat la faptul ca doar Camera Deputatilor si-a deschis portile. „Ar trebui ca si Senatul sa fie deschis, e o discriminare inadmisibila într-o democratie. Ori le deschid pe amândoua, ori sa le închida de tot!”

I-am cerut parerea d-lui Dumitru în legatura cu lipsa demnitarilor la acest eveniment. „Ar fi fost bine sa fie aici parlamentarii tineri. Doar cei tineri, ca sa vedem si noi cum o sa le fie copiilor nostri”.

O atitudine radicala a avut d-l Alexandru, de 35 de ani, care mi-a marturisit ca se pregateste sa plece din România. „Nu ma mai simt legat nici de clasa politica, nici de România. Vreau sa emigrez cât de curând.” Legat de initiativa Parlamentului de a-si deschide portile, d-l Alexandru crede ca este o idee salutara. „E o cladire unica pe care ar trebui sa o poata vizita oricine, oricând. Eu sunt din Bucuresti, dar e prima oara când intru aici.”

D-na Miron mi-a spus ca o intereseaza ce se întâmpla în Parlament, dar nu mai poate avea încredere în marea parte a politicenilor. „Am mers la vot atunci când mi s-a cerut parerea, dar interesul meu fata de politica depinde de ceea ce vor face (parlamentarii – n.r.) de acum
înainte. Oamenii ar trebui sa fie mai mult în contact cu clasa politica, ar trebui ca politicienii sa organizeze mai multe evenimente, desi asta nu garanteaza ca vor schimba în bine imaginea pe care si-au creat-o.”

Pâna la orele 14.00, peste 5000 de vizitatori trecusera pragul Casei Poporului. Unii sperau sa dea peste politicieni, altii voiau sa admire salile impunatoare, altii doar sa îsi faca poze de la balconul salii de plen. Aproape toti pareau însa încântati de vizita la Parlament.