Bogdan Angheluta

Americanii se văd puşi în faţa unei dileme. Au de ales între o fostă primă-doamnă şi un candidat de culoare. Nu ar fi nimic în neregulă cu cei doi, atât timp cât aripa conservatoare a votanţilor democraţi din State ar avea la îndemână şi alte variante viabile. "Viabile" e cuvântul cheie - pentru că variante mai există.

E aproape sigur că runda din 2008 o să le revină democraţilor - după două mandate republicane, nici nu mai e nevoie să contabilizăm reuşitele administraţiei Bush. Eu, personal, îl prefer pe Barack Obama. Are un discurs care pare ceva mai înfipt în realitate, iar măsurile (în principal cele pe liniile social şi economic) par ceva mai bine structurate.

Mingea este însă la fileu pentru votanţii conservatori ai democraţilor, care s-ar putea constitui într-un număr mare de voturi pierdute. Spun pierdute pentru că s-ar putea ca veteranul de război McCain, republicanul ce pare să aibă cele mai mari şanse să devină candidat, ar putea să devină simpatic mai multor democraţi.
Vom trăi şi vom vedea.

Pentru România, un mandat al democraţilor înseamnă, cel mai probabil, renunţarea la politica internaţională "violentă" şi concentrarea atenţiei asupra politicii economice. Rămânem fără prieteni...

http://link.brightcove.com/services/link/bcpid900881681/bclid900480414/bctid1366492713

Am atasat aici link-ul pentru clipul de mai jos, in caz ca nu merge direct pe blog.

Discursul de pe 3 ianuarie al lui Barack Obama

Fuziunea democratilor si a liberal-democratilor a vrut sa intre in categoria "evenimente neasteptate". Nici pe departe, pentru ca toata lumea era pregatita pentru anuntul de contopire a suporterilor lui Basescu. Problema este insa de ce s-a decis ca doua partide, care au insumat 36-37 % din voturi la europarlamentare, sa se contopeasca intr-un singur partid care nu va trece probabil de 31-32 % ? Pentru ca sunt convins ca liderii celor doua partide au facut niste calcule minime care sa le arate ca voturile nu se aduna, ci se calculeaza dupa un algoritm bazat pe voturi negative si pe voturi pozitive.
Care sa fi fost, totusi, rolul d-lui Traian Basescu in aceasta ecuatie? Probabil ca domnia sa a simtit ca a venit in sfarsit momentul ca dreapta axei ideologice sa puna piciorul in prag si sa se coaguleze intr-o singura formatiune puternica.
Sau poate ca problema trebuie privita si dintr-o alta perspectiva. Si ma refer aici la alegeri locale pe sistem electoral cu scrutin in circumscriptii uninominale. Pe aceasta tema cred ca ar trebui sa ne concentram putin atentia.

Bun. S-au terminat şi alegerile. Încă un episod din serialul "uite potul, nu e votul" a luat sfârşit. Avem un tablou aproape complet al europarlamentarilor români care vor lupta, cu înverşunare, pentru ţara noastră.

Da' de unde...

Dragi votanţi de peste tot, e momentul să ne felicităm pentru performanţa de a fi fost mai mult de 4 milioane la vot. E momentul să fim mândri că am mai rămas aproape 30 % care suntem interesaţi de soarta poporului. E momentul să ne întoarcem cu spatele la cei care au stat acasă, pe canapea, în faţa televizorului, şi să îi ignorăm complet atunci când se plând de clasa politică din România.

Da, aţi auzit bine. Voi, cei care aţi fost prea leneşi ca să mergeţi până la capătul străzii ca să puneţi o ştampilă pe o foaie A4, nu mai aveţi dreptul să spuneţi nimic. Dacă simţiţi totuşi nevoia să vă exprimaţi, eu nu am de gând să vă ascult. Şi sper ca toată lumea să gândească la fel.