Bogdan Angheluta

E 3 dimineata si inca nu stim cine se crede mai Presedinte decat celalalt. PD-L a scos, la numararea paralela, un scor de 50,14% pentru Basescu. Mai adaugam aici ce mai scot de la cele 80-90 de sectii din diaspora si probabil ajungem pe la un 50,20%.

Din alta directie, Hrebenciuc anunta 50,8% pentru Geoana, in scadere fata de ce anuntase acum o ora. Oricum, ei mai au vreo 9.000 de sectii de numarat. Trebuie deci sa mai avem rabdare.

Cei mai optimisti sunt liberalii, desi n-am inteles de ce aveau si ei nevoie sa numere voturile in paralel. Ei il dau pe Geoana mai bine decat propriul partid, pe la 51,4%.

Lasand asta la o parte, un lucru iese in evidenta: Basescu a castigat la Sibiu cu peste 60% ! Ce ar trebui inteles de aici? Ca nici sibienii n-au incredere in propriul lor primar "instalat"Prim-ministru?

Sau poate Johannis e atat de bun ca primar, incat n-au vrut sa-l piarda...

Inregistrarea care ruleaza de ieri pe posturile de televiziune, cu Traian Basescu care loveste un copil, a consfintit caderea sub un ultim prag al decentei electorale. Daca rivalii politici al lui Basescu sunt in stare sa scoata o asemenea pseudofacatura pe piata, atacand direct credibilitatea morala a Presedintelui prin aceasta metoda, atunci probabil ca urmatoarele 10 zile vor aduce pe sticla si imagini cu fiul lui Geoana conducand o masina la varsta de 16 ani, si imagini cu Vanghelie conjugand verbul "a fi", precum si multe alte ordinarii de acest rang.

Au aparut, asa cum era de asteptat, pariurile legate de alegerile de pe 22 noiembrie. Gamebookers a publicat oferta de pariuri, care il da pe Basescu favorit cu o cota de 1,85, urmat de Geoana cu o cota de 2,1. Antonescu va aduce de 5,5 ori banii daca aveti curaj sa puneti pe el, iar Oprescu e chiar o afacere buna: cota de 26 la 1 !

Criza politica, criza economica si alte multe neamuri de criza - un cuvant care umpla stirile de saptamani bune. Plecand de la criza economica, criza ce nu putea sa ocoleasca Romania nici daca aveam cinci Guverne care sa lucreze simultan, presa a inceput o adevarata campanie impotriva tuturor celor care se arata cat de cat optimisti in legatura cu o presupusa iesire a noastra din starea acuta de regres economic.

Care e miza alegerilor din PNL? Oficial, presedintele partidului va fi si candidatul la prezidentiale. Tot oficial, noul presedinte (sau vechiul, depinde ce-o sa iasa) va fi noul bastion de lupta impotriva raului national Traian Basescu. Asta desi Basescu a fost deja invins, vorba lui Tariceanu.

Alegerile din PNL reprezinta un moment (probabil) important in viata unui partid care se zbate sa mai iasa pe TV, desi momentan nu poate influenta in nici un fel deciziile legislative sau executive din tara. Si spun ca este important pentru ca, daca Antonescu ii "ia fata" lui Tariceanu, atunci poate ca Basescu va avea in sfarsit ceva emotii in alegerile de la toamna.

"Codoasa batrana", cum l-a numit astazi Antonescu pe Basescu, asteapta cu incredere alegerile de l a sfarsitul anului. Si are de ce: pe Geoana l-a mai batut o data in alegeri, iar Tariceanu nu e chiar un personaj popular pe la noi. Singura problema ramane fostul ministru al tineretului, sustinut puternic din spate de trubadurul no.1 al liberalilor, Ludovic Orban.

Cat despre soarta PNL-ului, poate ca o schimbare in conducere ar fi binevenita. Poate Crin Antonescu va reusi sa dea o directie mai potrivita actiunilor liberale, actiuni care momentan se rezuma la a-si aranja aparitii TV in care sa spuna ca tot ce faceau ei era bine si tot ce fac ceilalti e prost.

Traian Basescu poate sa stea linistit.

Se pare ca un nou capitol din aventurile guvernului Boc s-a incheiat. PSD si-a batut cuiele si a reusit sa gaseasca un nou ministru pentru Interne. Poate ca expresia "a reusit sa gaseasca" nu e cea mai fericita, din moment ce noul ministru e de fapt fostul vice-premier. Si din nou, sintagma "fostul vice-premier" nu e cea mai fericita, pentru ca domnul Dan Nica ramane si vicele lui Boc. Cumul de functii asadar, insa nu e mare problema pentru ca postul de vice nu presupune mai nimic.

Sa o luam de la capat. Prima persoana care a ocupat portofoliul de la Interne a fost Gabriel Oprea, ales la mustata in consiliul PSD. Gabriel Oprea s-a decis sa aiba initiativa (mare greseala) si chiar sa ocupe niste functii fara acordul partidului (si mai mare greseala). Asa ca Virgil Ardelean a ajuns sa fie un fel de streang pentru domnul Oprea, care, dupa ce s-a spanzurat din ministerul de Interne, s-a spanzurat si din PSD Ilfov. O ultima dovada a barbatiei a fost demisia din PSD, pe care o vom numi aici sinucidere.

Dupa plecarea grabita a domnului Oprea, Geoana si Vanghelie s-au pus pe intalniri de taina. Dupa o serie intensa de idei scurse repede prin mintea celor doi, Liviu Dragnea primeste vestea (surprinzatoare, fiind singurul apt pentru post) ca va fi noul ministru de Interne. Nu prea incantat, Dragnea le face totusi pe plac celor din conducere si o ia de la capat. Alte numiri, alte strategii.

Din pacate pentru domnul Dragnea, care ar fi fost cu siguranta unul dintre ministrii buni ai cabinetului Boc, Vanghelie s-a apucat iar sa-si indrume preferatii catre functiile de secretari de stat si catre conducerea de la 2 si-un sfert. Nu se stie daca pe Dragnea l-au enervat mai mult propunerile social-democratilor sau faptul ca Boc nicioadata nu stia nimic de ele, insa seful de la Teleorman s-a decis o rupa la fuga de la Palatul Victoria. Inca o demisie, si mai de onoare decat prima.

Nu-i nimic, PSD are membri destui. Sigur gasesc ei pe cineva sa rupa gura targului. Zis si facut. Iar intalniri peste intalniri, negocieri peste negocieri. Rezultatul? Dan Nica.

Nica este un personaj care imi este sincer simpatic si care imi pare competent in anumite momente. Celelalte etichete pe care le poarta? In alta discutie.

Iata cum, intr-o luna si jumatate, MAI ajunge sa fie un fel de minge de ping-pong intre social-democrati. Surpriza mea, insa, consta in faptul ca cei de la PDL nu au o reactie ceva mai inchegata. Oricum ar fi, ii uram succes dlui Nica si ii uram ca mandatul dansului sa dureze cat mai mult. Macar pana de martisor.

Sa recapitulam.

Pe 9 demecembrie, Tudor Chiuariu anunta ca va demisiona, iar pe 10 decembrie trimite actul premierului Tariceanu. Pe 17 decembrie, Crin Antonescu, vicepresedinte al PNL, anunta ca Norica Nicolai a fost desemnata de BPC-ul partidului ca "urmasa" a lui Chiuariu la portofoliul justitiei. Basescu nu se arata prea incantat si refuza sa semneze decretul.

Intram in 2008. Fara ministru la Justitie.

Tariceanu il preseaza pe seful statului, atacand pasivitatea lui Basescu in fata unui subiect cu multe probleme. Basescu il invita pe Tariceanu la discutii, dar acesta refuza. Pe 11 ianuarie, Basescu emite un comunicat de presa prin care o ataca dur pe Norica Nicolai. "Faptele prezentate arată că incidentul cu încercarea de fraudare a votului din Senat arată obişnuinţa doamnei Nicolai de a dispreţui legea şi aplicarea ei".

Tariceanu sustine in continuare candidatura lui Nicolai, iar sambata cei doi se intalnesc la o vila de protocol. Aparent, fara nici un rezultat. Marti, insa, Tariceanu ii ofera Presedintelui solutia de urgenta, un ministru interimar. O solutie ceruta, cel mai probabil, chiar de Basescu. Teodor Melescanu preia inca un protofoliu (pe langa cel al MApN), fiind singurul jurist de profesie din guvernul Tariceanu II.

Avem, in sfarsit, ministru la Justitie.

Un stat cotat intre ultimele din Europa ca nivel al coruptiei isi permite sa nu aiba un ministru al Justitiei timp de 32 de zile. Sigur, ministru exista, dar demisionar. Exista, intotdeauna, varianta unui ministru apolitic. Dar cine isi permite, intr-un an electoral, sa promoveze oameni din afara partidului?

Fuziunea democratilor si a liberal-democratilor a vrut sa intre in categoria "evenimente neasteptate". Nici pe departe, pentru ca toata lumea era pregatita pentru anuntul de contopire a suporterilor lui Basescu. Problema este insa de ce s-a decis ca doua partide, care au insumat 36-37 % din voturi la europarlamentare, sa se contopeasca intr-un singur partid care nu va trece probabil de 31-32 % ? Pentru ca sunt convins ca liderii celor doua partide au facut niste calcule minime care sa le arate ca voturile nu se aduna, ci se calculeaza dupa un algoritm bazat pe voturi negative si pe voturi pozitive.
Care sa fi fost, totusi, rolul d-lui Traian Basescu in aceasta ecuatie? Probabil ca domnia sa a simtit ca a venit in sfarsit momentul ca dreapta axei ideologice sa puna piciorul in prag si sa se coaguleze intr-o singura formatiune puternica.
Sau poate ca problema trebuie privita si dintr-o alta perspectiva. Si ma refer aici la alegeri locale pe sistem electoral cu scrutin in circumscriptii uninominale. Pe aceasta tema cred ca ar trebui sa ne concentram putin atentia.

PD a câştigat alegerile, PSD a câştigat ceva procente, PLD şi-a câştigat locul în primul eşalon politic, PNL a mai câştigat ceva timp în lupta cu forţele malefice care vor să-l dea jos pe Tăriceanu.
Asta pe de-o parte.

PD a pierdut însă din încrederea pe care electoratul o avea, PSD e pe cale să-şi piardă conducerea, PLD pierde din apropierea imagologică faţă de Băsescu, PNL îşi pierde din electorat.
Asta pe de-altă parte.


Paradoxal, toţi au câştigat şi toţi au pierdut. Cei mari, bineînţeles. La cei mici e evident. Au pierdut toţi. Şi dacă nu erau mici înainte de alegeri, s-au micşorat odată cu rezultatele.

PRM a primit lovitura de graţie. Şansele ca discursul cu tentă apocaliptică al lui Vadim să mai prindă la cineva sunt mici.

PC (DanVoiculescu, adică) a primit şi el o palmă groasă peste ceafă. Nu te vrea poporul, d-le Voiculescu. Asta e. Se mai întâmplă.

Se vehiculează ideea unei dezertări masive din PSD. Mie, personal, mi se pare prost ales termenul. E adevărat, sunt şanse mari ca partidul să se rupă în două - pe de-o parte oamenii lui Iliescu şi pe de-altă parte oamenii lui Geoană. Care-or mai fi şi ăia. Dar nu e vorba de dezertare. E vorba de neputinţa celui mai mare partid din România de a obţine o percepţie pozitivă din partea electoratului. E vorba de neputinţa celui mai mare partid din România de a convinge electoratul că e un partid de opoziţie, şi nu un partid care dă susţinerea cui e în conflict cu Băsescu. E vorba de incapacitatea celui mai mare partid din România de a depăşi 25 %.

Dezertare? Nu cred. Doar nevoia de schimbare.